Tumorile cerebrale. Simptome, diagnostic, tratament
Tumorile cerebrale sunt mase de celule maligne care pot crește în creier sau pe învelișurile acestuia.
Tumorile cerebrale sunt în general împărțite în două categorii:
- tumori primare ale creierului, care se dezvoltă chiar din celulele creierului
- metastaze cerebrale care ajung să se devolte în creier având ca punct de plecare un alt proces canceros în organism.
Tumorile primare ale creierului se clasifică după tipul de celulă malignă care le-a generat în tumori gliale (provenite din astrocite, oligodendrocite sau ependim), tumori neuronal provenite din celulele nervoase, tumori meningeale, provenite din celulele învelișurilor care acoperă creierul și schwanoame, provenite din celulele tecilor nervoase.
Tumorile primare ale creierului, în special astrocitoamele se gradează după un sistem propus de Organizația Mondială a Sănătății, de la gradul I la gradul IV.
Cauza apariției acestor tumori este necunoscută, iar studiile epidemiologice efectuate nu au găsit factori specifici de risc.
Frecvența acestor boli crește cu vârsta, și nu au fost identificați factori de mediu sau genetici care să le determine apariția.
Iradierea efectuată în cursul vieții pentru alte boli crește riscul apariției glioamelor și meningioamelor.
Manifestări clinice
Pacienţii cu tumori cerebrale primare sau metastatice pot prezenta semne şi/sau simptome generalizate sau focale.
Simptome generalizate
- Cefaleea
Este o manifestare comună a tumorilor cerebrale şi este cel mai rău simptom la aproximativ o jumătate din pacienţi (70).
Durerile de cap sunt uzual monotone şi constante, dar ocazional pot fi atroce. Cefaleele severe sunt infrecvente, cu excepţia prezenţei hidrocefaliei obstructive sau a iritaţiei meningeale.
Clasicele dureri de cap matinale specifice tumorilor cerebrale sunt necomune.
- Crizele epileptice
Crizele epileptice sunt printre cele mai comune simptome ale glioamelor şi metastazelor cerebrale. Unii pacienţi sunt fără crize în momentul diagnosticului, dezvoltă subsecvent crize (71, 72), dar profilaxia de rutină cu medicaţie anticonvulsivantă nu este recomandată.
Incidenţa crizelor este mai mare în tumorile primare decât în cele metastatice şi printre pacienţii cu tumori primare, crizele sunt mai puţin comune în glioamele de grad înalt faţă de cele de grad redus.
Crizele pot fi simptomul de prezentare sau se pot dezvolta subsecvent.
- Greţurile şi vărsăturile
Tumorile cerebrale pot cauza greţuri şi/sau vărsături prin creşterea PIC la nivelul ariei postrema medulare. Câteva caracteristici sugerează posibilitatea asocierii tumorii, cum ar fi declanşarea emezisului la schimbarea bruscă a poziţiei corpului. Mai important, greaţa şi vărsăturile neurogene apar uzual în contextul altor simptome neurologice, cum ar fi cefaleea sau un deficit neurologic focal; aceste semne şi simptome pot fi subtile.
- Sincopa
O creştere semnificativă a PIC poate întrerupe temporar perfuzia cerebrală, ducând la pierderea cunoştiinţei.
Pacienţii cu tumori cerebrale sunt susceptibili la această secvenţă de evenimente în asociere cu unde în platou. Acestea sunt unde de presiune susţinute care apar în creier şi sunt cauzate de activităţi care cresc tranzitor PIC.
În prezenţa unei tumori cerebrale, PIC bazală poate fi crescută la un nivel care reduce complianţa cerebrală; în această situaţie, chiar şi o mică creştere ulterioară a volumului intracranian poate duce la elevaţii dramatice ale PIC.
- Disfuncţiile cognitive
Disfuncţiile cognitive ce includ probleme de memorie şi modifcări de personalitate sau ale dispoziţiei, sunt comune la pacieţii cu neoplasme intracraniene.
Cele mai multe deficite neurocognitive asociate tumorilor cerebrale sunt subtile. Pacienţii se plâng adesea de pierderea energiei, oboseală, nevoie urgentă de a dormi şi pierderea interesului pentru activităţile de zi cu zi.
Ei pot deveni abulici şi pot avea lipsă de spontaneitate. Aspectul simptomelor poate fi confundat cu depresia.
Semne şi simptome focale
- Deficitul motor
Slăbiciunea musculară este o manifestare comună la pacienţii cu tumori cerebrale. Manifestările pot fi subtile, în stadiile precoce.
Pentru leziunile de neuron motor central, deficitul neurologic este în general mai pronunţat la flexorii extremităţilor inferioare decât la extensori şi mai pronunţată la extensori decât la flexori în extremităţile superioare.
O caracteristică cheie în slăbiciunea musculară de cauză tumorală este răspunsul frecvent la doze mari de dexametazonă, particular în tumorile apropiate de cortexul motor sau de fibrele lui descendente.
- Deficitul senzitiv
Deficitele corticale senzitive se pot dezvolta la pacienţi ai căror tumori invadează cortexul senzitiv primar.
Deficitele senzitive, uzual nu respectă distribuţia dermatoamelor sau a nervilor periferici.Tipul de deficit variază în parte cu localizarea tumorii. Alte deficite senzitive corticale includ pierderea orientării spaţiale, lipsa de coordonare.
- Afazia
Afazia este o tulburare a funcţiei limbajului şi nu a vocalizării, ca în disartrie sau răguşeală. Este un semn specific de leziune în emisferul dominant (uzual frontal sau parietal stâng); în comparaţie leziunile în emisferul nondominant pot produce apraxie.
Pacienţii afazici pot fi confundaţi cu cei cu demenţă sau alte tulburări psihiatrice, cum ar fi psihoza sau depresia.
- Disfuncţia vizual-spaţială
Calea vizuală are un traiect lung prin creier de la retină, prin chiasma optică până la polii occipitali ai cortexului cerebral. Din cauza acestui traiect lung intracranian, căile vizuale pot fi afectate de către tumorile cerebrale care interesează oricare din aceste arii. Examinarea retinei, în particular a discului optic, este o componentă importantă a examinării iniţiale a pacientului suspectat de tumoră cerebrală.
Tratament
Strategia de tratament este stabilită pe plan internațional, anatomopatologii și oncologii, stabilesc protocolul de tratament pentru fiecare tip de tumoră.
Tratamentul tumorilor primare include intervenția neurochirurgicală, radioterapia și chimioterapia. Operația presupune incizia scalpului, craniotomia (ridicarea voletului osos deasupra tumorii) și ablația tumorii.
Majoritatea pacienților rămân în spital 7-8 zile după operație.
După ablația tumorilor cum sunt astrocitomul sau oligodendrogliomul, deși se practică o rezecție totală a porțiunii vizibile, boala rămâne din punct de vedere microscopic, de aceea radioterapia postoperatorie este absolut necesară.
Chimioterapia este un tratament mai evoluat și mai recent în aceste leziuni, substanța numită temodal (temozolomida) crește durata de supraviețuire a pacienților operați pentru aceaste afecțiuni.
O altă opțiune terapeutică pentru leziuni benigne (meningioame, schwanoame) sau pentru metastaze cerebrale este radiochirurgia.
Tehnica permite administrarea unei doze unice de radiații numai în leziune, protejând structurile cerebrale din jur. Tratamentul este eficient numai în leziuni care măsurate pe tomograf sau IRM, sunt bine delimitate și au mai puțin de 3 cm diametru.
După tratamentul complex efectuat, majoritatea pacienților au nevoie de investigații periodice pentru evaluarea recidivelor.
Diagnosticarea se face doar în urma unor teste și proceduri, precum examenul neurologic, teste imagistice sau recoltarea de biopsie.
