Ce sunt tumorile cerebrale?
Tumorile cerebrale sunt mase de celule maligne care pot crește în creier sau pe învelișurile acestuia.
Tumorile cerebrale sunt în general împărțite în două categorii:
- tumori primare ale creierului, care se dezvoltă chiar din celulele creierului
- metastaze cerebrale care ajung să se dezvolte în creier având ca punct de plecare un alt proces canceros în organism
Tumorile primare ale creierului se clasifică după tipul de celulă malignă care le-a generat în tumori gliale (provenite din astrocite, oligodendrocite sau ependim), tumori neuronal provenite din celulele nervoase, tumori meningeale, provenite din celulele învelișurilor care acoperă creierul și schwanoame, provenite din celulele tecilor nervoase.
Tumorile primare ale creierului, în special astrocitoamele se gradează după un sistem propus de Organizația Mondială a Sănătății, de la gradul I la gradul IV.
Cauza apariției acestor tumori este necunoscută, iar studiile epidemiologice efectuate nu au găsit factori specifici de risc.
Frecvența acestor boli crește cu vârsta, și nu au fost identificați factori de mediu sau genetici care să le determine apariția.
Iradierea efectuată în cursul vieții pentru alte boli crește riscul apariției glioamelor și meningioamelor.
Manifestări clinice
Pacienții cu tumori cerebrale primare sau metastatice pot prezenta semne și/sau simptome generalizate sau focale.
Simptome generalizate
Cefaleea
Este o manifestare comună a tumorilor cerebrale şi este cel mai rău simptom la aproximativ o jumătate din pacienți (70).
Durerile de cap sunt uzual monotone i constante, dar ocazional pot fi atroce. Cefaleele severe sunt infrecvente, cu excepția prezenței hidrocefaliei obstructive sau a iritației meningeale.
Clasicele dureri de cap matinale specifice tumorilor cerebrale sunt necomune.
Crizele epileptice
Crizele epileptice sunt printre cele mai comune simptome ale glioamelor și metastazelor cerebrale. Unii pacienți sunt fără crize în momentul diagnosticului, dezvoltă subsecvent crize (71, 72), dar profilaxia de rutină cu medicație anticonvulsivantă nu este recomandată.
Incidența crizelor este mai mare în tumorile primare decât în cele metastatice și printre pacienții cu tumori primare, crizele sunt mai puțin comune în glioamele de grad înalt față de cele de grad redus.
Crizele pot fi simptomul de prezentare sau se pot dezvolta subsecvent.
Grețurile și vărsăturile
Tumorile cerebrale pot cauza grețuri și/sau vărsături prin creșterea PIC la nivelul ariei postrema medulare. Câteva caracteristici sugerează posibilitatea asocierii tumorii, cum ar fi declanșarea emezisului la schimbarea bruscă a poziției corpului. Mai important, greața și vărsăturile neurogene apar uzual în contextul altor simptome neurologice, cum ar fi cefaleea sau un deficit neurologic focal; aceste semne și simptome pot fi subtile.
Sincopa
O creștere semnificativă a PIC poate întrerupe temporar perfuzia cerebrală, ducând la pierderea cunoștiinței.
Pacienții cu tumori cerebrale sunt susceptibili la această secvență de evenimente în asociere cu unde în platou. Acestea sunt unde de presiune susținute care apar în creier și sunt cauzate de activități care cresc tranzitor PIC.
În prezența unei tumori cerebrale, PIC bazală poate fi crescută la un nivel care reduce complianța cerebrală; în această situație, chiar și o mică creștere ulterioară a volumului intracranian poate duce la elevații dramatice ale PIC.
Disfuncțiile cognitive
Disfuncțiile cognitive ce includ probleme de memorie și modifcări de personalitate sau ale dispoziției, sunt comune la pacienții cu neoplasme intracraniene.
Cele mai multe deficite neurocognitive asociate tumorilor cerebrale sunt subtile. Pacienții se plâng adesea de pierderea energiei, oboseală, nevoie urgentă de a dormi și pierderea interesului pentru activitățile de zi cu zi.
Ei pot deveni abulici și pot avea lipsă de spontaneitate. Aspectul simptomelor poate fi confundat cu depresia.
Semne şi simptome focale
Deficitul motor
Slăbiciunea musculară este o manifestare comună la pacienții cu tumori cerebrale. Manifestările pot fi subtile, în stadiile precoce.
Pentru leziunile de neuron motor central, deficitul neurologic este în general mai pronunțat la flexorii extremităților inferioare decât la extensori și mai pronunțată la extensori decât la flexori în extremitățile superioare.
O caracteristică cheie în slăbiciunea musculară de cauză tumorală este răspunsul frecvent la doze mari de dexametazonă, particular în tumorile apropiate de cortexul motor sau de fibrele lui descendente.
Deficitul senzitiv
Deficitele corticale senzitive se pot dezvolta la pacienți ai căror tumori invadează cortexul senzitiv primar.
Deficitele senzitive, uzual nu respectă distribuția dermatoamelor sau a nervilor periferici.Tipul de deficit variază în parte cu localizarea tumorii. Alte deficite senzitive corticale includ pierderea orientării spațiale, lipsa de coordonare.
Afazia
Afazia este o tulburare a funcției limbajului și nu a vocalizării, ca în disartrie sau răgușeală. Este un semn specific de leziune în emisferul dominant (uzual frontal sau parietal stâng); în comparație leziunile în emisferul nondominant pot produce apraxie.
Pacienții afazici pot fi confundați cu cei cu demență sau alte tulburări psihiatrice, cum ar fi psihoza sau depresia.
Disfuncția vizual-spațială
Calea vizuală are un traiect lung prin creier de la retină, prin chiasma optică până la polii occipitali ai cortexului cerebral. Din cauza acestui traiect lung intracranian, căile vizuale pot fi afectate de către tumorile cerebrale care interesează oricare din aceste arii. Examinarea retinei, în particular a discului optic, este o componentă importantă a examinării inițiale a pacientului suspectat de tumoră cerebrală.
Tratamentul tumorilor cerebrale
Strategia de tratament este stabilită pe plan internațional, anatomopatologii și oncologii, stabilesc protocolul de tratament pentru fiecare tip de tumoră.
Tratamentul tumorilor primare include intervenția neurochirurgicală, radioterapia și chimioterapia. Operația presupune incizia scalpului, craniotomia (ridicarea voletului osos deasupra tumorii) și ablația tumorii.
Majoritatea pacienților rămân în spital 7-8 zile după operație.
După ablația tumorilor cum sunt astrocitomul sau oligodendrogliomul, deși se practică o rezecție totală a porțiunii vizibile, boala rămâne din punct de vedere microscopic, de aceea radioterapia postoperatorie este absolut necesară.
Chimioterapia este un tratament mai evoluat și mai recent în aceste leziuni, substanța numită temodal (temozolomida) crește durata de supraviețuire a pacienților operați pentru aceaste afecțiuni.
O altă opțiune terapeutică pentru leziuni benigne (meningioame, schwanoame) sau pentru metastaze cerebrale este radiochirurgia.
Tehnica permite administrarea unei doze unice de radiații numai în leziune, protejând structurile cerebrale din jur. Tratamentul este eficient numai în leziuni care măsurate pe tomograf sau IRM, sunt bine delimitate și au mai puțin de 3 cm diametru.
După tratamentul complex efectuat, majoritatea pacienților au nevoie de investigații periodice pentru evaluarea recidivelor.
Diagnosticarea se face doar în urma unor teste și proceduri, precum examenul neurologic, teste imagistice sau recoltarea de biopsie.
Nu uita că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
