Boala renală este una silențioasă, evoluția sa fiind lentă. Persoana afectată, în lipsa unor controale de rutină, nici măcar nu realizează că are o afecțiune la rinichi, decât atunci când deja încep să apară durerile.
Nu de puține ori, pacienții nou intrați în dializă susțin că nu au știut că suferă de o boala de rinichi. Asta întrucât boala evoluează fără simptome ani sau chiar zeci de ani.
Luarea anumitor măsuri in stadiu incipient poate încetini evoluția bolii renale. Totodată, pot fi reduse la minimum riscurile complicațiilor la care sunt predispuse persoanele a căror funcție renala este afectată. Odată instalată și diagnosticată boala renală, conduita de tratament trebuie urmată cu foarte mare atenție.
Sena Ulu este profesor în nefrologie în cadrul Medical Park Goztepe Hospital din Istanbul. A tratat cu succes în cadrul clinicii sute de pacienți cu boli renale. În unele cazuri, maladia a fost depistată în fază incipientă, în altele, când diagnosticarea a fost tardivă, s-a impus transplantul de rinichi, organul fiind prelevat fie de la un membru al familiei, fie de la un donator anonim.
„Ca măsură preventivă eficientă, consumul de apă este foarte important. Așa se pot filtra substanțele toxice, medicamentele, în special antibioticele, pe care le introducem in organism. Foarte important, consumul de sare, în cazul persoanelor ai căror rinichi sunt afectați, trebuie să fie redus”.
Nu uita că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
