Fistula anală este o boală inflamatorie în care se formează canale dureroase, anormale, între pielea din jurul anusului și structuri mai profunde, cum ar fi rectul. Prin aceste tracturi se scurg secreții uleioase, puroi sau sânge, care provoacă inflamații și infecții. Deși zona rectală este o zonă mică a corpului nostru, ea îndeplinește funcții foarte importante pentru întregul organism. O fistulă rectală se poate manifesta printr-o varietate de simptome. Din păcate, nu este posibil să luați măsuri de precauție care să ofere protecție absolută împotriva acestei boli.
Pentru a înțelege ce este o fistulă anală, este necesar să examinăm regiunea fesieră. În regiunea rectală, există două straturi musculare separate în rect. Mușchii podelei pelvine, care sunt împărțiți în interni și externi, au funcții diferite. Mușchii interni ai anusului au o structură care funcționează involuntar, în timp ce mușchii exteriori ai planșeului pelvin din stratul exterior lucrează voluntar și își asumă sarcina de a ține scaunul în timpul mișcărilor intestinale. Ambele tipuri de mușchi joacă un rol important în mișcarea intestinală și reținerea gazelor.
Rectul este conectat la țesutul epitelial de pe suprafața intestinului. În această zonă a conexiunii se află glandele și formațiunile de păr. Aceste glande, situate în mușchiul intern, joacă un rol important în defecare pentru a satisface confortabil nevoia de golire. Orice probleme în această zonă poate avea consecințe grave.
Fisurile rezultate din deformarea țesuturilor în timpul unei mișcări de întindere sau o situație care poate provoca leziuni ale zonei afectează și aceste glande. Fisurile netratate în timpul mișcărilor intestinale intră în contact cu fecalele și bacteriile conținute de acestea, iar după un timp țesuturi se inflamează.
Sistemul imunitar percepe această inflamație ca pe un pericol și încearcă să îl elimine. Din cauza acestei infecții, pe care sistemul de apărare al organismului încearcă să o elimine, se formează un canal între colon și țesutul epitelial. Ca urmare a reticenței de a păstra inflamația abcesivă în această zonă, apare un tract fistulos, care se numește boală de fistulă.
Simptomele fistulelor anale
Boala fistulei anale în zona rectală este însoțită de simptome caracteristice acesteia. Fistula anală se prezintă de obicei ca o umflătură în regiunea pelviană și, în unele cazuri, provoacă un miros neplăcut din cauza abcesului.
Alte simptome ale fistulelor anale, pot fi:
- deschiderea externă a canalului fistulos lângă anus, umflare
- Inflamație în zona colonului
- durere în timpul mișcărilor intestinale
- secreții galbene inflamatorii și miros neplăcut din cauza prezenței unui abces,
- sângerări în timpul mișcărilor intestinale sau pete de sânge pe lenjerie după folosirea toaletei.
Ce cauzează o fistulă anală?
Există mai multe cauze ale apariției fistulelor anale, cea mai des întâlnită fiind distrugerea structurii tisulare din zona pelvină.
Inflamarea membranei mucoase a canalului anal poate fi provocată de constipație sau diaree, care provoacă tensiune în membrană și duce la apariția iritațiilor și a fisurilor.
Dacă zonele inflamate sunt lăsate netratate, partea inflamată duce la formarea fistulei anale. Un abces rezultat dintr-o fisură sau iritație a rectului creează un drenaj către piele și iese la suprafață. Acest drenaj se face prin canalul fistulos.
Alte cauze ale apariției fistululelor pot fi diferite boli intestinale, colita cronică, colita ulcerativă și anumite tipuri de cancer de colon.
Tipuri de fistule anale
După localizarea față de sfincter, fistulele se clasifică în următoarele tipuri: fistule transsfincteriene, suprasfincteriene, extrasfincteriene și intrasfincteriene.
Fistula transsfincteriană – în acest tip de fistulă, tractul fistulos trece între mușchiul sfincterului și suprafața pielii.
Fistula suprasfincteriană – fistulele suprasfincteriene, începând din spațiul intersfincterian, se ridică și traversează structurile musculare ale canalului anal în punctul său cel mai înalt, implicând astfel întregul aparat obturator.
Fistula extrasfincteriană – în acest caz, fistula se formează din locul țesutului epitelial din jur și deschide calea spre interior de-a lungul colonului.
Fistula intrasfincteriană – format din cauza unui abces, cursul canalului este situat între mușchii interni și externi ai regiunii perianale. Deschiderea externă a fistulei este situată aproape de anus, iar deschiderea internă a fistulei este de obicei situată la intrarea în canalul anal.
Tipuri simple de fistulă apar la 90% dintre persoanele cu această afecțiune. Cu toate acestea, dacă tratamentul este amânat, această boală se dezvoltă în perioada ulterioară și se transformă în structuri fistuloase complexe, al căror tratament este mai lung și mai complicat.
Se poate transforma o fistulă anală în cancer?
Boala de fistulă este o boală care apare atunci când sistemul imunitar nu încearcă să elimine inflamația rezultată dintr-o situație traumatică în regiunea rectală. Din acest motiv, simptomele observate sunt similare cu unele tipuri de cancer de colon și rectal.
De exemplu, simptome precum sângerare în timpul mișcărilor intestinale sau o senzație de plenitudine în anus sunt, de asemenea, observate și la cancer. Cu toate acestea, dacă boala de fistulă anală netratată de-a lungul mai multor ani determină scurgeri inflamatorii continue în această zonă, după un timp va provoca progresia celulelor canceroase.
Cercetările arată că inflamația care durează mulți ani la rând poate duce la cancer celular în acea zonă. Prin urmare, dacă apar simptome, ar trebui să consultați un medic specialist și să identificați cauza lor. La nevoie, specialistii pot apela la diverse analize, precum colonoscopie sau rectoscopie, pentru a pune un diagnostic sigur.
Cum este diagnosticată fistula anală?
Boala fistulei este de obicei diagnosticată de un proctolog după ce a ascultat pacientul și a efectuat un examen fizic. Dacă este necesar, pot fi aplicate și câteva metode suplimentare de diagnosticare, cum ar fi colonoscopie, sigmoidoscopie, fistulograma sau endoscopie.
În cele mai multe cazuri, posibilitatea formării fistulei este determinată de o examinare detaliată a zonei rectale a pacienților cu simptome de inflamație.
O examinare nedureroasă se poate face cu o tehnică de diagnosticare a fistulei numită test cu colorant albastru (albastru de metilen). În plus, una dintre cele mai frecvent utilizate metode este examinarea anoscopică detaliată.
Procedura numită rectoscopie este efectuată cu ajutorul unui dispozitiv endoscopic și permite diagnosticarea altor boli anale, cum ar fi hemoroizii și fisurile, împreună cu fistula, dacă există.
O examinare mai detaliată poate fi efectuată și cu ajutorul unui aparat de sigmoidoscopie. Datorită dispozitivului de colonoscopie, pe lângă boala de fistulă, pot fi diagnosticate și boli rectale precum boala Crohn, care pot fi cauza principală a simptomelor.
Folosind tehnica numită fistulografie, un lichid albastru este injectat prin deschiderea fistuloasă externă, ceea ce vă permite să identificați canalele fistuloase care și-au făcut drum spre interior.
Ce se întâmplă dacă fistula rămâne netratată?
Amânarea tratamentului, din păcate, poate duce la ramificarea, mărirea și complicarea canalelor fistuloase, acumularea de secreții purulente, care contribuie la apariția unei forme și mai grave de boală de fistulă, precum cancerul. Cea mai frecventă complicație, în cazul în care fistula perianală nu este tratată, este apariția unei boli fungice din cauza prezenței și fluxului constant de scurgere purulentă în regiunea rectală. Din cauza ciupercii, pacientul are simptome de mâncărime în anus și zona rectală.
Tratamentul fistulei anale
Putem trata fistulele anale cu proceduri chirurgicale clasice și, de asemenea, prin metode nechirurgicale, care acum sunt preferate pentru beneficiile lor.
Dezavantajele intervenției chirurgicale clasice cuprind riscul leziunilor mușchilor pelvieni, recuperarea postoperatorie pe parcursul a mai multor luni, în care este necesară adoptarea unui regim și pansamente frecvente.
Beneficiile tratamentului non-chirurgical al fistulei sunt numeroase
- durata scurtă a procedurii (5-8 minute)
- lipsa tăieturilor și suturilor
- deoarece țesutul nu este deteriorat, vindecarea este rapidă
- durere semnificativ mai mică în timpul tratamentului nechirurgical cu fistulă anale
- pacienții cu boli cronice (inima, diabet, tensiune arterială, tulburări de ritm etc.) pot fi tratați
Cele mai utilizate metode pentru tratamentul nechirurgical al fistulelor anale sunt terapia cu radiofrecvență și tratamentul cu laser.
Aceste metode sunt utilizate singure sau în combinație cu alte proceduri nechirurgicale sau cu intervenții chirurgicale convenționale, în funcție de starea bolii.
Articol realizat cu sprijinul Conferențiar universitar doctor Mustafa Atabey– medic specialist chirurgie bariatrică.
Nu uita că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
