Când putem spune că un cuplu are probleme de fertilitate?
În prezent, foarte multe cupluri se confruntă cu infertilitatea. Cauzele sunt variate și țin atât de genetică, de anumite afecțiuni, cât și de stilul de viață, de nivelul de stres și de poluare. Se consideră că un cuplu are probleme de fertilitate atunci când, în decursul unui an de zile, nu reușește să conceapă un copil. În astfel de cazuri, se poate apela la fertilizarea in vitro − în special atunci când cauzele infertilității sunt cumulate, aceasta este singura variantă existentă.
Această tehnică a luat naștere în urmă cu aproximativ 30 de ani, atunci când s-a născut primul copil în eprubetă, și continuă să dea rezultate din ce în ce mai bune de la an la an.
Ce înseamnă fertilizarea in vitro?
Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere asistată prin care se unește un ovul cu un spermatozoid în laborator, iar embrionii obținuti ulterior sunt transferați în uter prin intermediul colului uterin.
Procedura de fertilizare in vitro are șanse de reușită de aproximativ 30%, un cuplu având nevoie, în medie, de 3 încercări pentru a obține sarcina mult dorită.
Este considerată a fi cea mai eficientă metodă din această gamă. A nu se confunda cu inseminarea artificială, o metodă de concepție mai naturală, prin care sperma este introdusa în uter.
Când se recomandă procedura de fertilizare in vitro?
Procedura de fertilizare in vitro se recomandă în caz de endometrioză, ovare polichistice, sterilitate de cauză tubară sau imunologică. De asemenea, se recomandă în cazul în care spermograma prezintă tulburări sau transportul spermatozoizilor se face necorespunzător.
Cuplurile cărora toate analizele le-au ieșit bine, însă nu pot avea copii, li se recomandă FIV. Această tehnică de reproducere asistată nu se poate aplica în cazul cuplurilor cu parteneri diagnosticați cu HIV sau virus hepatic activ.
Femeile care au probleme de natură cardiovasculară, ale aparatului respirator sau urogenital nu pot recurge la această metodă de fertilizare, deoarece există posibilitatea unei anestezii generale care nu va putea fi suportată de pacientă.
Injecția intracitoplasmatică de spermă selectată morfologic (IMSI)
Procedura IMSI este aplicată în cazul tratamentului pe care îl aleg pacienții ce optează la fertilizare in vitro din motivul infertilității la bărbați.
Prin intermediul IMSI avem posibilitatea de a sintetiza mai bine structurile spermei, iar anomaliile sunt depistate chiar și într-o spermă ce pare sănătoasă.
În prezent, la selecția spermei se utilizează un microscop ce poate oferi o claritate a imaginilor de 6-8000 de ori. Cifra este destul de impresionantă în comparație cu microscopul anterior ce oferea dimensiuni ale imaginilor de la 300 până la 350 de ori.
Metoda Micro TESE
Inițial era aplicată procedura numită TESE în care testiculul deschis prin mapare era supus extracției de țesut. Pentru a evita apariția complicațiilor se recomandă menținerea la nivel scăzut a cantității de țesut extras. Astfel, se întâmpla ca să nu fie vizibil niciun țesut viu, iar existența spermei se credea nulă.
Acum însă avem la dispoziție o nouă metodă, Micro TESE. Fiecare arie este supusă scanării chiar sub microscop. Testiculul este supus mapării și oferă șansa de a primi un produs seminal viu.
Astfel cresc speranțele de a avea spermă și se reduc șansele de a crea pacientului un anumit disconfort pe mai departe.
Transferul în ziua 5
De regulă, transferul embrionului se efectua în cea de-a treia zi. Datorită tehnologiilor de ultimă generație în laborator, acum transferul se face în cea de-a cincea zi.
Conform politicii de transfer obligatorii a embrionului unic, este esențială selectarea celui mai bun embrion.
Până în a treia zi sunt 10 embrioni, iar până în ziua cinci rezistă aproximativ 3-4 embrioni. Transferul în această zi sporește șansa de a selecta embrionul cu cele mai bune calități.
Diagnoza genetică de preimplantare (PDG)
Sunt o serie de pacienți care au nevoie de o consultație genetică vis-a-vis de fertilizarea in vitro. Aceasta presupune ca adultul să fie supus probei de recoltare de sânge, după care se formează harta genetică a pacientului în decurs de 15 zile.
Cu toate acestea, testarea genetică pentru procedura de fertilizare in vitro înseamnă colectarea de celule din embrion și crearea respectivei hărți până la plasarea în pântec.
De regulă, la această procedură recurg cuplurile și pacienții cu probleme genetice sau din categoria de risc în ceea ce privește pierderile repetate de sarcină.
Procedura PDG se efectuează în cazul în care unul dintre parteneri are o anomalie genetică, motiv ce nu permite conceperea copilului.
Alt motiv pentru a recurge la această testare este recomandat în cazul în care domină riscul ca viitorul prunc să fie născut cu anumite probleme grave de sănătate.
Diagnoza genetică de preimplantare oferă șansa embrionului să fie verificat în raport cu bolile părinților. De asemenea, PDG permite posibilitatea selecției embrionilor normali, după care și transferul acestora.
Ecloziunea asistată
Peretele embrionului este subțiat prin intermediul laserului. Embrionul este atașat într-o zonă de pe peretele uterului ce este pregătită mai din timp prin metoda de subțiere. Așa sporesc șansele de implantare.
Metoda Metabolică
La moment se fac cercetări asupra unei metode noi, numite: metoda metabolică. Exact ca în cazul unui adult, embrionul ia nutrienții din mediu și elimină alții.
Prin metoda metabolică embrionul cu metabolismul mai accelerat are mai mari șanse să fie ales prin examinarea elementelor pe care el le elimină.
Cu toate acestea, informații confirmate precum că embrionul cu metabolismul mai accelerat este mai bun decât restul, încă nu există. Din acest motiv această metodă încă nu a fost sută la sută aprobată.
Centrele noastre de medicină reproductivă și infertilitate oferă o abordare integrată, bazată pe dovezi pentru diagnosticarea și tratamentul infertilității, iar echipa noastră vă va ajuta în fiecare etapă a acestei experiențe.
Nu uita că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
